Frâne…

Mult din pârtie fără bețe…

Și cu bețe…pentru final

Iar după ce a terminat ziua de ski victorios…

curățăm echipamentul :)

Una peste alta am fost foarte mândri de juniorul nostru mini-schior.

…certainly not a rose

si cu ai lui …

ep. 15:

ep. 16:

stay tuned pentru episodul urmator…merita!

Dupa cum se va putea vedea usor, zapada pentru adulti nu a prea fost (ceea ce mi-a prins bine, nu am regretat ca noi nu am schiat), insa pentru copii berechet – mai ales pentru cei ce abia invata. Temperatura – in general peste 18 grade si senin toata saptamina.

ep. 12:

ep. 14:

…pe o usa dintr-un satuc provencal :)

Bienala de arhitectura de anul acesta a fost exceptionala din punctul meu de vedere. Am avut timp suficient sa ma plimb, sa vad, sa citesc, sa fac poze si nu in ultimul rind sa mai si procesez un pic. Spre deosebire de alte editii, mi s-a parut ca de data aceasta accentul nu a fost pus atit pe o densitate cit mai mare de expozitii(anti)/evenimente/proiecte cit pe o interactivitate cit mai buna cu privitorul in paralel cu o stimulare benefica a neuronilor acestuia.
In multe dintre pavilioane nu intrai doar sa privesti, ci si sa experimentezi – de la urcatul si coboritul printr-un "nor" pina la lego-ul de lemn pus la dispozitia vizitatorilor; de la manipularea unei machete virtuale pina la crearea unei reviste personalizate de arhitectura si trimiterea acesteia pe email; de la filmele in 3d pina la cursurile de desen – majoritatea mise-en-scene-elor te provocau la o participare directa.
Desigur, au fost si o serie de pavilioane mai mult sau mai putin didactice demne de o expozitie de arhitectura corecta, cu machete si planse, fotografii si schite: insa pina si acestea puteau lua o turnura interesanta, pe alocuri chiar neasteptata. 
Daca voi avea timp :)) voi incerca sa povestesc citeva dintre pavilioanele ce m-au marcat – deocamdata, doar foto (Picasa aici si aici)

Album Picasa – click aici

sau slideshow mai jos:

Pe expozitie am impartit-o in doua zile – Arsenale pentru vineri si Giardini pentru simbata -, iar pe restul Veneziei l-am strabatut catre si dinspre Bienala pe cite un traseu diferit si aleatoriu de fiecare data, fara harta sau ora fixa (cea mai placuta metoda, de altfel).

Episodul de fata, precum si cele ce vor urma sunt rezumatul mini-vacantei descrise mai sus.

Album Picasa – click aici

Ca de obicei, pentru Picasa click aici

si un mic filmulet:

Acum doi ani mergeam in Grecia unde dadusem peste nenumarate pisici pe strazi. Ei bine, Istanbulul nu numai ca se aseamana, ci depaseste cu mult cantitatea de pisici pe metru patrat.

De ce am facut o astfel de introducere? Pentru ca paralele intre Grecia de acum doi ani si Istanbulul de anul acesta nu se opresc aici ;). Poate va mai aminti de BB-ul plutitor, actualmente cunoscut sub numele de Alex. Ei bine, asemeni lui Alex care s-a plimbat prin Atena in burta mamei sale, BB2 s-a plimbat in aceeasi burtica prin Istanbul. Daca nu ati aflat inca de el, permite-mi sa vi-l prezint -  BB se va naste la citeva zile diferenta fata de Alex (vreo 4-5 in principiu), este o fetita si destul de nabadoiasa dupa cum da din toate cele :). Mama sa traieste cu speranta ca va fi si bruneta, dar…deocamdata avem doar speranta ;). In plus, cum incercam de pe-acum sa pastram un echilibru intre cei doi frati, cum pe unul l-am plimbat prin Atena, pe celalalt l-am dus prin Istanbul. Ba mai mult, datorita norului de cenusa am reusit sa echilibram si mai bine: Alex a fost la inceput de aprilie in Romania, BB2 s-a oprit si el pentru o escala foarte scurta pe-acolo la intoarcerea din Turcia.

Pentru mai multe poze pisici – link Picasa

Pentru mai multe poze Ile&BB2– link Picasa

Pentru mai multe poze People&bazaars– link Picasa

Pentru mai multe poze streets&corners – link Picasa

A vinde (şi a cumpăra…eventual) este definiţia cea mai bună a Istanbulului. Cred că alături de verbul cu pricina ar trebui pusă o poză cu o străduţă din Istanbul, nu contează care. Impresia pe care ţi-o lasă oraşul este aceea a unui mare magazin/piaţă/bazar/ întins pe o suprafaţă enormă în care toţi locuitorii sunt totodată şi vînzători. Nu am reuşit să îmi dau seamă cine cumpără (în afară de turişti, bineînţeles), însă ce e cert este că toată lumea vinde. Mi s-au părut emblematici pentru oraş vînzători cu tonete – porumb, îngheţată, pixuri, castraveţi, covrigi….orice, oricum, oriunde (ca să nu mai vorbesc de shuttle-urile pentru aeroport reprofilate în curse pînă la Amsterdam, Berlin sau Viena în timpul norului de cenuşă :)))

Ce a fost şi mai suprinzator a fost că aproape niciodată nu am resimţit agresivitate din partea vinzatorilor, chelnerilor, şoferilor, sentiment confirmat şi de alţi prieteni cu care am vorbit pe tema asta. Lumea zîmbeşte, îţi face conversaţie, te ajută, şi mai ales nu se agăţă de tine dacă refuzi – sunt convins că asta e rezultatul cîtorva secole bune de negustorie, dar e foarte bine că tradiţia nu se pierde :)

Pentru mai multe poze Cash&Carry – link Picasa