Bienala de arhitectura de anul acesta a fost exceptionala din punctul meu de vedere. Am avut timp suficient sa ma plimb, sa vad, sa citesc, sa fac poze si nu in ultimul rind sa mai si procesez un pic. Spre deosebire de alte editii, mi s-a parut ca de data aceasta accentul nu a fost pus atit pe o densitate cit mai mare de expozitii(anti)/evenimente/proiecte cit pe o interactivitate cit mai buna cu privitorul in paralel cu o stimulare benefica a neuronilor acestuia.
In multe dintre pavilioane nu intrai doar sa privesti, ci si sa experimentezi – de la urcatul si coboritul printr-un "nor" pina la lego-ul de lemn pus la dispozitia vizitatorilor; de la manipularea unei machete virtuale pina la crearea unei reviste personalizate de arhitectura si trimiterea acesteia pe email; de la filmele in 3d pina la cursurile de desen – majoritatea mise-en-scene-elor te provocau la o participare directa.
Desigur, au fost si o serie de pavilioane mai mult sau mai putin didactice demne de o expozitie de arhitectura corecta, cu machete si planse, fotografii si schite: insa pina si acestea puteau lua o turnura interesanta, pe alocuri chiar neasteptata. 
Daca voi avea timp :)) voi incerca sa povestesc citeva dintre pavilioanele ce m-au marcat – deocamdata, doar foto (Picasa aici si aici)

Câştigătorul a fost artistul şi arhitectul Stani Michiels, al cărui design îl puteţi vedea mai jos:

Puteţi găsi procesul de creaţie detaliat aici – imaginea reginei (ordinea numelor arhitecţilor a fost făcută după numărul de căutări Yahoo pentru fiecare dintre arhitecţii respectivi) şi conturul Olandei făcut din cărţi de teorie de arhitectură mi se par geniale, spre deosebire de păsările ce simbolizează capitalele provinciilor care este o idee un pic mai subţire. Şi încă un + major al proiectului – design-ul a fost făcut exclusiv cu software open source ;) – deci, se poate!

iar ca bonus, o imagine a unei vitrine Benetton, care desi e "united colors of…", mi-a inspirat o viziune destul de inspaimintatoare a unor copii amariti si pedepsiti, de unde si B&W

Muzeul – exceptional din toate punctele de vedere. Arhitectural, jos palaria pentru Herzog & de Meuron – au reusit sa faca dintr-o
fosta centrala electrica un spatiu remarcabil.

Cu toate ca un spatiu industrial initial (~200m lungime) ar fi putut iesi foarte usor din scara umana, n-am avut deloc aceasta impresie. In linii mari cladirea este impartita in doua – fosta sala a turbinelor pe de o parte, si 5+2 niveluri de galerii pe de alta.

© Tate – http://www.tate.org.uk

Cu toate ca sala turbinelor are inaltimea tuturor celorlalte niveluri combinate,
mie nu mi s-a parut uriasa, poate si datorita furnicarului de vizitatori de la baza.

Dupa cum se vede atit in schema cit si in fotografia de mai sus, circulatiile dau toate catre aceasta sala, fiind uneori chiar deschise catre ea, alteori avind doar pereti de sticla. In plus, primele doua niveluri sunt transparente pe aproape toata lungimea lor – seamana cu  “sectiune 3d” printr-o cladire din care s-a inlaturat jumatate. Din cite am inteles, mica platforma de la nivelul 2 este folosita de obicei ca spatiu de expunere; din pacate cind am fost noi acest lucru nu se intimpla. De la nivelurile 4 si 7 vederea catre Thames cu Millenium Bridge si St. Paul’s in ax este superba :) – un mic autoportret pt a o dovedi –

insa nici cea catre furnal nu-i de lepadat:

Scarile rulante, indeobste anoste, sunt aici destul de bine integrate

compozitiei arhitecturale

Tot vorbind de arhitectura, era cit pe ce sa uit ca totusi Tate Modern este un muzeu, iar ca muzeu cred ca este unul dintre, daca nu cel mai “inteligent” muzeu de arta moderna pe care sa-l fi vizitat. Spun inteligent in sensul experientei pe care o ofera vizitatorului pentru ca, de obicei, pentru consumatorul mediu, reactia in fata unei “opere” de arta moderne este de multe ori: “oare ce-o fi vrut sa spuna artistu cu chestia asta?”. Tate Modern ii salveaza pe acestia cu ajutorul unui ghid multimedia foarte bine facut. Foarte departe de clasicele audio-guide-uri, palmul/pocket pc-ul oferit de Tate ofera o droaie de informatii, fimulete, interviuri, articole, schite, fotografii ce permit o punere in context operei de arta si a artistului ce a produs-o, fiind astfel mult mai usor de
obtinut un raspuns la intrebarea “ce a vrut sa spuna?”. In plus, diverse gag-uri ajuta la o “culturalizare” placuta:

–  un “stiati ca?” pe scara rulanta

sau o diagrama foarte explicita a istorie a artei moderne scrisa “de mina”

pe toata lungimea holului de la nivelul al 3-lea

Cam atit din lipsa de timp :(, restul fotografiilor de la Tate Modern pot fi vazute pe albumul meu Picasa.

Sa n-aud pe cineva ca zice: daca Ghery a facut-o lata, pot si eu ;)

Image source: English Wikipedia, by Finlay McWalter

Copyright Reuters

exemple:

radiatorul- televizor

televizorul-oglinda