Bienala de arhitectura de anul acesta a fost exceptionala din punctul meu de vedere. Am avut timp suficient sa ma plimb, sa vad, sa citesc, sa fac poze si nu in ultimul rind sa mai si procesez un pic. Spre deosebire de alte editii, mi s-a parut ca de data aceasta accentul nu a fost pus atit pe o densitate cit mai mare de expozitii(anti)/evenimente/proiecte cit pe o interactivitate cit mai buna cu privitorul in paralel cu o stimulare benefica a neuronilor acestuia.
In multe dintre pavilioane nu intrai doar sa privesti, ci si sa experimentezi – de la urcatul si coboritul printr-un "nor" pina la lego-ul de lemn pus la dispozitia vizitatorilor; de la manipularea unei machete virtuale pina la crearea unei reviste personalizate de arhitectura si trimiterea acesteia pe email; de la filmele in 3d pina la cursurile de desen – majoritatea mise-en-scene-elor te provocau la o participare directa.
Desigur, au fost si o serie de pavilioane mai mult sau mai putin didactice demne de o expozitie de arhitectura corecta, cu machete si planse, fotografii si schite: insa pina si acestea puteau lua o turnura interesanta, pe alocuri chiar neasteptata. 
Daca voi avea timp :)) voi incerca sa povestesc citeva dintre pavilioanele ce m-au marcat – deocamdata, doar foto (Picasa aici si aici)

Album Picasa – click aici

sau slideshow mai jos:

Pe expozitie am impartit-o in doua zile – Arsenale pentru vineri si Giardini pentru simbata -, iar pe restul Veneziei l-am strabatut catre si dinspre Bienala pe cite un traseu diferit si aleatoriu de fiecare data, fara harta sau ora fixa (cea mai placuta metoda, de altfel).

Episodul de fata, precum si cele ce vor urma sunt rezumatul mini-vacantei descrise mai sus.

Album Picasa – click aici