neata!

A vinde (şi a cumpăra…eventual) este definiţia cea mai bună a Istanbulului. Cred că alături de verbul cu pricina ar trebui pusă o poză cu o străduţă din Istanbul, nu contează care. Impresia pe care ţi-o lasă oraşul este aceea a unui mare magazin/piaţă/bazar/ întins pe o suprafaţă enormă în care toţi locuitorii sunt totodată şi vînzători. Nu am reuşit să îmi dau seamă cine cumpără (în afară de turişti, bineînţeles), însă ce e cert este că toată lumea vinde. Mi s-au părut emblematici pentru oraş vînzători cu tonete – porumb, îngheţată, pixuri, castraveţi, covrigi….orice, oricum, oriunde (ca să nu mai vorbesc de shuttle-urile pentru aeroport reprofilate în curse pînă la Amsterdam, Berlin sau Viena în timpul norului de cenuşă :)))

Ce a fost şi mai suprinzator a fost că aproape niciodată nu am resimţit agresivitate din partea vinzatorilor, chelnerilor, şoferilor, sentiment confirmat şi de alţi prieteni cu care am vorbit pe tema asta. Lumea zîmbeşte, îţi face conversaţie, te ajută, şi mai ales nu se agăţă de tine dacă refuzi – sunt convins că asta e rezultatul cîtorva secole bune de negustorie, dar e foarte bine că tradiţia nu se pierde :)

Pentru mai multe poze Cash&Carry – link Picasa