Mama scrie…
si ea pe blog! desi nu e modul meu preferat de comunicare, in momentul asta pare cel mai potrivit.
In primul rind multumim tuturor pt urari, pt ca v-ati gindit si pt ca ati fost alaturi de noi (cit eram la spital mi se parea fascinant cum toata lumea stie despre noi, intreaba, ne trimite ginduri si urari; m-am simtit f aproape de voi si m-am bucurat f tare!). Multumim frumos pt toate cadourile trimise, stiu ca mai am citeva telefoane de dat in acest sens, sper sa reusesc maine.
Si mai apoi… Tudor v-a tinut la curent cu tot ce se intimpla si nu mi se pare ca ar fi asa de multe de adaugat. Am revenit duminica acasa, Alex intr-o postura noua, adica nu mai e in burtica, ci in patut! Spot si-a cunoscut fratiorul in sfarsit, chiar daca inca mai e putin nedumerit, e f grijuliu si atent. Alex e f dragut si de treaba, nu plinge mult, dar maninca mult, apreciaza ca intotdeauna muzica, e f atent la ce se intimpla in jurul lui, i-a placut mult camera si animalele, si poate petrece o ora intreaga jucindu-se singur cu manutele si privind in jur (io zic ca se face dirijor!). Iar noi… un pic obositi incercam sa ne obisnuim cu noua situatie, invatam ce si cind sa facem si mai ales ne bucuram ca suntem impreuna in casuta noastra!
No Comments, Comment or Ping